vezi mai mult

„TAXIMETRU. Ce trebuie să cunoaștem despre acest mijloc? Și cum funcționează acesta?”
  
 
Află ce trebuie să știi când îți alimentezi mașina la stațiile PECO
  
 
Produsele necorespunzătoare sau produsele cu defect
Vezi în : româna     // 4895.374 Kb  
 
Prima   »  7 Sfaturi utile pentru consumatori » Să descifrăm tainele etichetelor

Să descifrăm tainele etichetelor  

21.12.2010
  1691 Accesări  

Produse chimice de menaj se considera: detergenţii (produs al cărui compoziţie chimică a fost special creată pentru a îndepărta murdăria în mediul apos, avînd constituenţi principali agenţii tensioactivi (denumiţi şi surfatanţi sau agenţi activi de suprafaţă) şi constituenţi subsidiari (materiale de umplutură, auxiliari, substanţe de condiţionare şi adjuvanţi); produs de întreţinere (agent chimic care îmbunătăţeşte tuşeul materialului textil după spălare şi care conţine maximum 10% acizi graşi) şi produsele de curăţat (produs compus, destinat frecării şi curăţării obiectelor de uz casnic şi veselei).

Informaţii obligatorii. Pe eticheta sau pe ambalajul produselor chimice de menaj, comercializate populaţiei, se înscriu următoarele elemente de identificare-caracterizare şi informaţii pentru consumatori: 

a) denumirea comercială a produsului;

b)denumirea şi adresa producătorului;

c) conţinutul net, indicat în unităţi de greutate sau de volum;

d) compoziţia chimică se va înscrie indicîndu-se prezenţa următoarelor substanţe, dacă concentraţia acestora depăşeşte 0,2%: - fosfaţi; fosfonaţi; anioni tensioactivi; cationi tensioactivi; amfoteri tensioactivi; neionici tensioactivi; agenţi de albire pe bază de oxigen: agenţi de albire pe bază de clor para-diclorbenzen; hidrocarburi aromatice; hidrocarburi alifatice; hidrocarburi halogenate; săpunuri; zeoliţi; policarboxilaţi.

Se vor înscrie pe etichetă, indiferent de concentraţia acestora, următoarele ingrediente: -enzime; - conservanţi sau dezinfectanţi.

Instrucţiunile de utlizare pentru detergenţi şi produsele de întreţinere destinate pentru materialele textile cuprind tipul materialului recomandat şi dozarea, exprimată în grame sau în mililitri, în funcţie de duritatea apei, gradul de murdărire, numărul de cicluri de spălare sau tipul maşinii recomandat.

Conform prevederile cap. IX Hotărîrea Guvernului nr.996 din 20 08.2003, toate menţiunile ce se înscriu pe etichete, prospecte sau, după caz, în documentele însoţitoare, trebuie să fie redactate în limba de stat a Republicii Moldova, fără a exclude redactarea acestora şi în alte limbi.

Tot în această ordine de idei menţionăm şi art.20, alin.(6) Legea privind protecţia consumatorilor nr.l05-XV din 13.03.2003 (MO RM nr, 126-131/507 din 27.06.2003), care prevede: „ Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.

Etichetarea nu este altceva decît aplicarea etichetei sau înscrierea elementelor de identificare pe produs, pe ambalajul de vînzare cu amănuntul, pe dispozitivul de ambalat, ce însoţesc produsul alimentar pus în vînzare şi se referă la acesta, iar etichetă - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este fixat pe ambalajul acestuia.

În conformitate cu prevederile cap. III Hotărîrea Guvernului nr.996 din 20.08.2003 toate menţiunile tăcute prin etichetare trebuie să fie clare, lizibile, nelavabile şi inteligibile, aşezate într-un loc vizibil pentru consumator în condiţiile normale de cumpărare şi utilizare. Menţiunile de pe etichetă nu trebuie să fie acoperite sau separate prin alte indicaţii, inscripţii sau desene.

Mai mult ca atît, informaţiile înscrise pe etichetă, pe de o parte, nu trebuie să inducă în eroare consumatorii în privinţa caracteristicilor alimentului (în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei lui), precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie; atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă; sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci cînd în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici, iar pe altă parte, etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referiri la astfel de proprietăţi (cu excepţia apelor minerale naturale, precum şi la orice alimente cu destinaţie nutriţională specială, avizate în acest sens de Ministerul Sănătăţii).

Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu denumirea sub care este comercializat alimentul consumatorului, cu respectarea unor condiţii:

a)  denumirea să fie cea obişnuită în Republica Moldova;

b) denumirea sub care se comercializează alimentul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării lui, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să-1 deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

c)  în toate cazurile însă denumirea sub care este comercializat alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau

proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate la fabricaţie sau preparare;

d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea comercială sub care alimentul este fabricat şi comercializat în ţara producătoare;

e)  în mod excepţional, să nu se utilizeze denumirea comercială din ţara producătoare în cazul în care alimentul importat diferă esenţial de cel cunoscut de consumatorul Republicii Moldova sub această denumire în ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia;

f)   marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este comercializat alimentul;

h) denumirea sub care este comercializat alimentul trebuie să includă sau să fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus (ca, de exemplu, transformare în pulbere, refrigerare, congelare, concentrare, afumare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii printre consumatori).

Ingredient-orice substanţă, inclusiv aditivii alimentari, utilizată la producerea sau prepararea unui aliment care se conţine şi în produsul final ca atare sau într-o formă modificată.

Lista cu ingrediente trebuie să fie specificată pe etichetă. Lista cu ingrediente trebuie să conţină toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată la momentul introducerii la fabricaţie; vitaminele şi elementele minerale adăugate în alimente, aditivii alimentari folosiţi se includ în lista cu ingrediente.

Conform prevederilor cap. IV Hotărirea Guvernului nr.996 din 20.08.2003 ingredientele nu se indică în cazul următoarelor alimente: fructe şi legume proaspete, apele carbogazoase; oţetul de fermentaţie care nu a suferit adăugarea nici a unui alt ingredient; brînzeturi, unt, lapte şi smîntînă fermentată, în care au fost adăugate doar produse lactate, enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării, sau sare, în cazul brînzeturilor, altele decît cele în stare proaspătă sau topită; produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cînd denumirea comercială a acestuia este identică cu cea a ingredientului sau denumirea comercială permite identificarea clară a naturii ingredientului".

Cantitatea netă - cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este comercializat alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cu ingrediente, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective. 

Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru alimentele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte alimente, utilizîndu-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul. kilogramul sau gramul.

În cazul unui ambalaj în care sînt introduse două sau mai multe articole, conţinînd aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. 

În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid, se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide. Prin mediu lichid se înţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau înlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor.

În conformitate cu prevederile cap. IV Hotărîrea Guvernului nr.996 din 20.08.2003 indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:

(a) alimentele comercializate cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;

b) alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sînt comercializate cu bucata sau cîntărite în prezenţa cumpărătorului;

c)  alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice".

Data durabilităţii minimale este dată stabilită de producător pînă la care un aliment îşi păstrează caracteristicile speciale în condiţii de depozitare corespunzătoare, iar pentru produsele care, din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sînt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte pericol imediat pentru sănătatea omului, data durabilităţii minimale este înlocuită cu data limită de consum.. 

Pe etichetă sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data pînă la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.

Data va fi precedată de menţiunea: "A se consuma, de preferinţă, înainte de dacă în dată este inclusă ziua; sau "A se consuma, de preferinţă, pînă la sfîrşitul dacă se indică luna şi anul sau numai anul, sau de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată.

Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale următoarele produse: fructele şi legumele proaspete, incluzînd cartofii, care nu au fost curăţate, tăiate sau supuse altor tratamente similare. Această derogare nu se aplică seminţelor pentru germinaţie şi produselor similare; vinurile, vinurile spumoase, vinurile spumante, vinurile licoroase şi produsele similare obţinute din fructe, altele decît strugurii; băuturile care conţin 10% sau mai mult în volum alcool; pîinea, produsele de panificaţie,; produsele zaharoase; guma de mestecat etc.

Pentru produsele alimentare care, din punct de vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate şi sînt susceptibile ca, după un timp scurt, să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, data durabilităţii minimale este înlocuită de data-limită de consum.

Data înscrisă de producător trebuie să fie precedată de menţiunea n expiră la data de "indicîndu-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodifîcată".

Instrucţiunile de folosire, inclusiv de reconstituire, se înscriu în aşa fel încît să permită utilizarea corectă a acestora. Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabileşte instrucţiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice. 

Denumirea şi adresa sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului trebuie să fie înscrise prin etichetare. în cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în Republica Moldova. 

Ţara de origine se înscrie, dacă omiterea acesteia ar fi de natură să creeze confuzii în rîndul consumatorilor cu privire la provenienţa reală a alimentului.

Identificarea lotului. Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sînt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte. Responsabilitatea privitor la stabilirea şi înscrierea lotului îi revine, după caz, producătorului sau ambalatorului ori întreprinzătorului sectorului alimentar înregistrat în Republica Moldova, care plasează pentru prima oară produsul pe piaţă, înscrierea lotului se face în aşa fel, încît să poată fi lesne văzută, să poată fi citită cu claritate şi să nu permită ştergerea. 

Concentraţia alcoolică se indică pe etichetele băuturilor cu concentraţia de alcool mc mare de 1,2% în volum, aceasta se exprimă în procente de volum, Ia temperatura de referinţă de 20 grade C; valoarea concentraţiei de alcool se înscrie în cifre cu cel mult o zecimală urmată de simbolul % poate fi precedată de cuvîntul "alcool" sau de abrevierea "alc."şi alte menţiuni speciale.

Produse chimice de menaj se considera: detergenţii (produs al cărui compoziţie chimică a fost special creată pentru a îndepărta murdăria în mediul apos, avînd constituenţi principali agenţii tensioactivi (denumiţi şi surfatanţi sau agenţi activi de suprafaţă) şi constituenţi subsidiari (materiale de umplutură, auxiliari, substanţe de condiţionare şi adjuvanţi); produs de întreţinere (agent chimic care îmbunătăţeşte tuşeul materialului textil după spălare şi care conţine maximum 10% acizi graşi) şi produsele de curăţat (produs compus, destinat frecării şi curăţării obiectelor de uz casnic şi veselei).

Informaţii obligatorii. Pe eticheta sau pe ambalajul produselor chimice de menaj, comercializate populaţiei, se înscriu următoarele elemente de identificare-caracterizare şi informaţii pentru consumatori: 

a) denumirea comercială a produsului;

b)denumirea şi adresa producătorului;

c) conţinutul net, indicat în unităţi de greutate sau de volum;

d) compoziţia chimică se va înscrie indicîndu-se prezenţa următoarelor substanţe, dacă concentraţia acestora depăşeşte 0,2%: - fosfaţi; fosfonaţi; anioni tensioactivi; cationi tensioactivi; amfoteri tensioactivi; neionici tensioactivi; agenţi de albire pe bază de oxigen: agenţi de albire pe bază de clor para-diclorbenzen; hidrocarburi aromatice; hidrocarburi alifatice; hidrocarburi halogenate; săpunuri; zeoliţi; policarboxilaţi.

Se vor înscrie pe etichetă, indiferent de concentraţia acestora, următoarele ingrediente: -enzime; - conservanţi sau dezinfectanţi.

Instrucţiunile de utlizare pentru detergenţi şi produsele de întreţinere destinate pentru materialele textile cuprind tipul materialului recomandat şi dozarea, exprimată în grame sau în mililitri, în funcţie de duritatea apei, gradul de murdărire, numărul de cicluri de spălare sau tipul maşinii recomandat.

Conform prevederile cap. IX Hotărîrea Guvernului nr.996 din 20 08.2003, toate menţiunile ce se înscriu pe etichete, prospecte sau, după caz, în documentele însoţitoare, trebuie să fie redactate în limba de stat a Republicii Moldova, fără a exclude redactarea acestora şi în alte limbi.

Tot în această ordine de idei menţionăm şi art.20, alin.(6) Legea privind protecţia consumatorilor nr.l05-XV din 13.03.2003 (MO RM nr, 126-131/507 din 27.06.2003), care prevede: „ Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.

 

Comentarii Adaugă comentariu
Nume, Prenume *:
E-mail:
Comentariu * caractere rămase
 
  Mărimea textului în document
Close
Prima   »  7 Sfaturi utile pentru consumatori » Să descifrăm tainele etichetelor
Adresa: mun.Chișinău, str. Vasile Alecsandri 78, MD-2012. Tel. +373 22 501 980    Fax. +373 22 501 981
Total vizitatori: 2372798 |  ieri: 1876 |  azi: 2333 |  online: 65   actualizat la: 11.12.2019
Creat de Brand.md