Criteriile generale de individualizare a sancţiunii

(1) Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante.

(2) Faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile Codului Contravențional.

(3) La stabilirea sancțiunii muncii neremunerate în folosul comunității sau arestului contravențional pentru săvîrșirea contravențiilor prevăzute la art. 78–78², art. 85, art. 91 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 233 alin. (1) și alin. (2¹), art. 355, art. 361 alin. (5) Cod Contravențional, instanța de judecată poate obliga contravenientul să participe la programe probaţionale în modul prevăzut de lege.

Circumstanţele atenuante

(1) La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se consideră circumstanţe atenuante:

a) prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;

b) contribuţia la descoperirea contravenţiei;

c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;

d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;

e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia.

(2) Se pot considera atenuante şi alte circumstanţe decît cele prevăzute la alin.(1).

Circumstanţele agravante

(1) La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se consideră circumstanţe agravante:

a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;

b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o contravenție similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;

c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;

d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;

e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări excepţionale;

f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe. Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această circumstanţă ca agravantă;

g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor.

(2) Circumstanţa agravantă prevăzută în partea specială a cărţii întîi ca element constitutiv al contravenţiei nu poate fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

(3) Enumerarea circumstanţelor agravante din prezentul articol este exhaustivă.

Aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul tentativei

de contravenție

(1) La aplicarea sancțiunii pentru tentativa de contravenție se ține cont de circumstanțele în virtutea cărora fapta nu şi-a produs efectul.

(2) Mărimea sancțiunii pentru tentativa de contravenție nu poate depăşi trei sferturi din maximul celei mai aspre sancțiuni prevăzute la articolul corespunzător din partea specială a cărții întîi pentru contravenția consumată.

Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii

de contravenţii

(1) În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte.

(2) Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor contravenţii, se aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se definitiv sancţiunea pentru concurs de contravenţii prin absorbţia sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancţiunea mai gravă.

Aplicarea sancţiunii mai blînde decît cea prevăzută de lege

(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul contravenientului în săvîrşirea contravenţiei, de personalitatea contravenientului, de comportarea lui în timpul şi după consumarea contravenţiei, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei contravenţii săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, agentul constatator, după caz, procurorul, instanţa de judecată sau comisia administrativă poate aplica o sancţiune sub limita minimă, prevăzută de partea specială a cărţii a doua pentru contravenţia respectivă.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor care nu au executat sancţiunile contravenţionale pentru faptele comise anterior sau au antecedente penale nestinse.

Repararea prejudiciului

(1) Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenţie îl poate apăra prin acţiune civilă depusă conform legislaţiei procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial şi a celui nepatrimonial cauzate prin contravenţie. Prezentul alineat se aplică în egală măsură şi în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11) Cod Contravențional, se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenţionale.

(2) Soluţionînd cauza contravenţională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui.

Executarea obligaţiei a cărei neîndeplinire este sancţionată

Sancţiunea contravenţională nu absolvă contravenientul de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost aplicată.