Siguranța produselor

(1) Producătorii (importatorii) şi distribuitorii sînt obligaţi să pună la dispoziţie pe piaţă numai produse sigure.

(2) Un produs este considerat sigur în cazul în care el este conform cu reglementările tehnice specifice, ce stabilesc cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă produsul pentru a putea fi plasat pe piaţă.

(3) Conformitatea produsului cu standardele conexe pertinente presupune că un produs este sigur în privinţa riscurilor şi categoriilor de riscuri acoperite de reglementările tehnice naţionale aplicabile.

(4) În alte condiţii decît cele menţionate la alin.(2) şi (3) din prezentul articol, conformitatea unui produs cu cerinţa generală de securitate poate fi evaluată luîndu-se în considerare, acolo unde există:

• a) standardele voluntare, altele decît cele conexe cu reglementările tehnice naţionale menţionate la alin.(3) din prezentul articol. Cerinţele acestor standarde au rolul de a asigura că produsele care sînt conforme cu aceste standarde voluntare satisfac cerinţa generală de securitate. Lista acestor standarde se stabileşte de către autorităţile de reglementare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;
• b) recomandările autorităţilor de reglementare privind evaluarea securităţii produselor;
• c) codurile de bună practică în domeniul securităţii produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
• d) nivelul actual al realizărilor ştiinţifice şi/sau tehnice;
• e) aşteptările rezonabile ale consumatorilor în privinţa securităţii generale a produselor.

(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care asigură respectarea cerinţei generale de securitate, în special cu prevederile alin.(2)–(4) din prezentul articol, nu împiedică autorităţile competente să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind plasarea pe piaţă/ punere la dispoziţie pe piaţă a produsului sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului în cazul în care sînt probe că acesta este periculos.

(6) Responsabilitatea pentru aplicarea adecvată a procedurilor de evaluare a conformităţii, stabilite în reglementările tehnice, revine producătorului şi organismului de evaluare a conformităţii.

(1) În cadrul activităţii lor, producătorii trebuie să asigure consumatorii cu informaţii relevante care le vor permite să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata perioadei medii de utilizare, pe o durată ce poate fi prevăzută în mod rezonabil ori pe durata termenului de valabilitate, atunci cînd aceste riscuri nu sînt imediat perceptibile de către consumatori fără avertizările corespunzătoare, precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa avertismentelor nu exonerează producătorii de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege.

(2) În cadrul activităţii lor, producătorii trebuie să întreprindă măsuri adecvate caracteristicilor produselor pe care le furnizează, care le-ar permite:

• a) să se informeze asupra riscurilor pe care produsele ar putea să le prezinte pentru consumatori;
• b) să întreprindă acţiunile corespunzătoare, inclusiv, în cazul cînd este necesar de a evita aceste riscuri, să dispună retragerea de pe piaţă a produselor, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea produselor de la consumatori.

(3) Acţiunile specificate la alin.(2) din prezentul articol vor include:

• c) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care acesta face parte, cu excepţia cazurilor cînd omisiunea acestei informaţii este justificată de reglementările tehnice respective. Obligativitatea identificării produsului prin indicarea lotului respectiv, precum şi, după caz, a modului de întrebuinţare a produsului, se stabileşte în reglementările tehnice specifice;
• d) efectuarea, în caz de necesitate, a încercărilor asupra mostrelor de produse plasate pe piaţă, analiza reclamaţiilor, ţinerea unui registru de reclamaţii, informarea, de către producător, a distribuitorilor asupra monitorizării acestor produse.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(2) lit.b) din prezentul articol se întreprind benevol sau la cererea autorităţilor competente, în conformitate cu prevederile art.8 din prezenta lege.

(5) Returnarea se face doar ca ultimă modalitate de soluţionare, cînd celelalte acţiuni nu sînt suficiente pentru prevenirea eventualelor riscuri, în cazul cînd producătorul consideră necesar sau cînd este obligat să întreprindă această acţiune ca urmare a unei decizii luate de către autoritatea competentă.

(1) În cazul în care producătorii şi distribuitorii au cunoştinţă sau ar trebui să cunoască, în baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, că unele produse pe care le-au plasat pe piaţă/ pus la dispoziţie pe piaţă prezintă riscuri incompatibile cu cerinţa generală de securitate, ei trebuie să informeze imediat autorităţile competente despre acţiunile întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.

(2) Informaţia trebuie să includă, ca minimum:

• a) date ce permit o identificare precisă a produsului sau a lotului de produse respective;
• b) o descriere completă a riscului pe care îl prezintă produsul respectiv;
• c) toate informaţiile disponibile pentru depistarea produsului;
• d) o descriere a acţiunilor întreprinse în scopul prevenirii riscurilor.

(3) În cadrul activităţii lor, producătorii şi distribuitorii trebuie să colaboreze cu autorităţile competente, la solicitarea acestora, în acţiunile întreprinse în scopul evitării riscurilor prezentate de produsele pe care ei le furnizează sau le-au furnizat.

(4) Procedurile pentru această colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producătorii şi distribuitorii respectivi în probleme ce ţin de securitatea produselor, se stabilesc de către 

(1) Marcajul CE se aplică doar pentru domeniile reglementate conform anexei nr. 3. Pînă la data intrării în vigoare a Acordului privind ECA ori pînă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în situaţia în care un astfel de acord nu este încheiat, se aplică marcajul de conformitate SM prevăzut la art. 23 la Legea nr. 235 din 01-12-2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii. În această perioadă de tranziție, marcajul CE se recunoaște în condițiile art. 31 alin. (11) la legea enunțată.

(2) Marcajul CE se aplică doar de către producător sau reprezentantul său autorizat. Prezentarea grafică şi dimensiunile marcajului CE sînt cuprinse în anexa nr. 5, care este parte integrantă din prezenta lege.

(3) Marcajul CE se aplică doar pe produsele pentru care reglementarea tehnică prevede aplicarea marcajului şi nu se aplică pe niciun alt produs.

(4) Prin faptul că a aplicat sau a cerut aplicarea marcajului CE, producătorul indică faptul că îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu toate cerinţele aplicabile.

(5) Marcajul CE este singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile.

(6) Se interzice aplicarea pe produse a unor marcaje, însemne sau inscripţii care pot induce în eroare părţile terţe în ceea ce priveşte semnificaţia şi/sau forma marcajului CE. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe produs doar cu condiţia că, prin aplicarea acestuia, nu vor fi afectate vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.

(7) Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil şi indelebil pe produs sau pe plăcuţa cu datele produsului. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau justificat din considerente ce ţin de natura produsului, marcajul se aplică pe ambalaj şi pe documentele de însoţire, dacă legislaţia în cauză prevede astfel de documente.

(8) Marcajul CE se aplică înainte de introducerea produsului pe piaţă. Marcajul CE poate fi urmat de o pictogramă sau de orice alt însemn care indică un risc special sau o utilizare specială.

(9) Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, în cazul în care un astfel de organism este implicat în faza de control al producţiei. Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, conform instrucţiunilor acestuia, de către producător ori reprezentantul său autorizat.

(1) Scopul declaraţiei este să confere încredere în conformitatea obiectului identificat cu cerinţele specificate la care se referă declaraţia de conformitate şi să specifice în mod clar responsabilul pentru această conformitate şi declaraţie. O declaraţie de conformitate este o formă de atestare a conformităţii pentru a se respecta cererile pieţei şi ale autorităţilor cu funcţii de reglementare, pentru a se conferi încredere în produsul introdus pe piaţă.

(2) Declarația de conformitate se emite de către producător sau reprezentantul lui autorizat dacă sarcina respectivă este prevăzută în mandatul primit de la producător. Prin redactarea declaraţiei de conformitate, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului.

(2¹) În cazul în care legislația comunitară de armonizare impune producătorului să declare că s-a demonstrat îndeplinirea cerințelor referitoare la un produs, cerințele aplicabile sînt cele prevǎzute de reglementǎrile tehnice care transpun legislația comunitară respectivǎ.

(3) Emitentul unei declarații de conformitate (persoană fizică sau juridică) este responsabil de conformitatea obiectului acesteia cu cerințele esențiale aplicabile conform reglementărilor tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare.

(4) Declaraţia de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării conformităţii.

(5) O declaraţie de conformitate poate să se refere atît la un produs concret, cît şi la un grup de produse similare, pentru care sînt stabilite cerinţe analoge care trebuie atestate. În acest caz, emitentul declaraţiei trebuie să asigure că fiecare produs individual al grupului este conform cerinţelor esenţiale aplicabile.

(6) Declaraţia de conformitate va cuprinde suficientă informaţie pentru a identifica emitentul său, produsul la care se referă, cerinţele prin care se declară conformitatea şi persoana care o semnează pentru şi în numele emitentului şi va conţine cel puţin următoarele:

• a) identificarea sa unică;
• b) numele şi adresa de contact ale emitentului;
• c) identificarea obiectului;
• d) declararea conformităţii şi asumarea responsabilităţii pentru conformitatea produsului;
• e) lista completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe specificate;
• f) data şi locul emiterii;
• g) denumirea şi numărul organismului de evaluare a conformităţii recunoscut/notificat, în cazul în care este implicat în evaluarea conformităţii, precum și numărul certificatului emis de acesta şi descrierea intervenţiei acestuia;
• h) identificarea elementelor specificate în modulele relevante.

(7) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri implementate pentru a se asigura de conformitatea continuă a obiectului acesteia, aşa cum a fost livrat sau acceptat, cu cerinţele menţionate în declaraţia de conformitate, precum şi pentru a reevalua valabilitatea ei, în cazul în care apar:

• a) modificări care afectează în mod semnificativ proiectul sau specificaţia obiectului declaraţiei;
• b) modificări în actele normative care stabilesc cerinţe esenţiale faţă de care se declară conformitatea obiectului declaraţiei;
• c) informaţii relevante care indică faptul că obiectul declaraţiei ar putea să nu mai fie conform cerinţelor esenţiale aplicabile.

(8) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să facă accesibilă documentaţia tehnică pentru autorităţile de reglementare relevante şi pentru autoritățile de supraveghere a pieței.

(9) Documentaţia tehnică ce susţine o declaraţie de conformitate trebuie să fie elaborată, acumulată, actualizată permanent şi păstrată pentru a se permite trasabilitatea de la declaraţia de conformitate, dată de emitent, şi, după cum este prevăzut în reglementarea tehnică aplicabilă, trebuie să includă următoarele, fără a se limita la ele:

• a) descrierea obiectului declaraţiei;
• b) informaţia privind documentaţia de proiectare a produsului;
• c) rezultatele evaluării conformităţii produsului;
• d) identificarea organismelor de evaluare a conformităţii antrenate, ale căror rezultate se utilizează, precum şi identificarea statutului lor de acreditare;
• e) lista completă şi clară a standardelor aplicabile sau a altor cerinţe specificate;
• f) descrierea sistemului de management relevant pentru obiectul declaraţiei.

(10) Documentaţia tehnică se întocmeşte de către producător. Aceasta permite evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscurilor.

(11) Pentru înregistrarea declaraţiei de conformitate, solicitantul prezintă organismului de certificare:

• a) cerere (solicitare) de înregistrare a declaraţiei;
• b) două exemplare de declaraţie pe suport de hîrtie semnate de solicitant;
• c) copiile de pe documentele cuprinse în documentaţia tehnică, prevăzută la alin. (9), şi reglementarea tehnică aplicabilă produsului pentru care este emisă declaraţia.

(12) Organismul de certificare verifică setul de documente, prezentat de solicitant, referitor la:

a) corectitudinea direcţionării solicitării de înregistrare a declaraţiei de conformitate;
b) plenitudinea şi corectitudinea prezentării documentelor prevăzute la alin. (11).

(13) În urma verificării, conform alin. (12), a setului de documente, organismul de certificare, în maximum 3 zile din data recepţionării solicitării de înregistrare, efectuează înregistrarea declaraţiei de conformitate sau informează solicitantul, precum şi autorităţile cu funcţii de control, despre refuzul înregistrării.

(14) Temei pentru refuz poate servi faptul că:

• a) domeniul de acreditare a solicitantului nu cuprinde produsul declarat;
• b) lipseşte setul de documente prevăzute la alin. (11);
• c) lipseşte prevederea privind evaluarea conformităţii prin declaraţie de conformitate în reglementarea tehnică aplicabilă produsului;
• d) conţinutul setului de documente prezentat nu corespunde prevederilor din reglementarea tehnică aplicabilă.

În cadrul activităţii lor, distribuitorii sînt obligaţi:

a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care, în baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, ar fi trebuit să le considere neconforme cu aceste cerinţe;

b) să participe la monitorizarea securităţii produselor plasate pe piaţă, în special prin:

• transmiterea informaţiei privind riscurile produselor în condiţiile art.6 alin.(1) şi (2) din prezenta
• deţinerea şi furnizarea documentelor necesare pentru determinarea originii produselor;
• colaborarea, în cadrul acţiunilor întreprinse de producători şi de autorităţile competente, în vederea evitării riscurilor.

(1) În procesul de certificare a conformităţii produselor de către organismele de certificare acreditate, se atestă conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile, conform modulelor şi schemelor de certificare descrise, aprobate de Guvern.

(2) Schemele de certificare se utilizează la certificarea produselor din domeniile necuprinse în anexa nr. 3 la Legea nr. 235 din 01-12-2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

(3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile se atestă prin certificat de conformitate, emis de organismul de certificare acreditat.

(4) Organismul de certificare va monitoriza dreptul de utilizare a marcajelor şi a certificatelor de conformitate pe care le-a emis şi va lua măsuri în cazul referirilor incorecte la statutul certificării sau la utilizarea documentelor de certificare, ce induc în eroare.

(5) Certificatul de conformitate se eliberează pentru produsele care sînt fabricate de acelaşi producător în aceleaşi condiţii şi care sînt evaluate la aceleaşi cerinţe aplicabile.

(6) Formularul certificatului de conformitate se elaborează de către fiecare organism de certificare, fiind proprietatea exclusivă a emitentului.

(7) Nu se supun certificării produsele destinate expozițiilor, tîrgurilor și altor acțiuni publicitare în calitate de exponate, modele, materiale publicitare.